Microbiomul intestinal este ca un ecosistem viu. Puteți să vă gândiți la el ca la un „oraș microscopic” populat de trilioane de bacterii care trăiesc în echilibru cu organismul vostru. Unele specii produc substanțe benefice, altele ajută digestia, iar altele țin sub control microbii dăunători. Când acest echilibru este perturbat, „orașul” intră în haos. Din punct de vedere medical, acest “haos” se numește disbioză intestinală.
Cum se produce disbioza intestinală
Revenind la termenii medicali, într-un intestin sănătos, există o diversitate microbiană optimă: bacterii benefice (precum Bifidobacterium, Lactobacillus, Faecalibacterium prausnitzii) coexistă cu tulpini potențial patogene în echilibru. Când acest raport se modifică, fie prin scăderea bacteriilor protectoare, fie prin proliferarea celor proinflamatorii (Proteobacteria, Clostridium difficile, Enterobacteriaceae), mucoasa intestinală devine vulnerabilă.
Printre principalele cauze documentate ale disbiozei intestinale se numără:
- tratamente antibiotice repetate sau antiacide de tip PPI
- dietă săracă în fibre și bogată în grăsimi saturate
- stres cronic și somn insuficient (prin impactul asupra axei intestin–creier)
- inflamație intestinală, intoleranțe alimentare, infecții digestive
- naștere prin cezariană sau lipsa alăptării (în formarea microbiotei inițiale)
Disbioza, în sine, nu este o boală, ci un dezechilibru funcțional care influențează imunitatea, metabolismul și chiar starea psihică. Studiile recente arată faptul că pacienții cu disbioză prezintă niveluri crescute de endotoxine și citokine proinflamatorii, corelate cu oboseala, anxietatea sau tulburările de dispoziție.
Cum se manifestă dibioza intestinală
Întrucât am discutat cum se produce în interior disbioza intestinală, a venit momentul să discutăm cum se manifestă la exterior acest dezechilibru. Țin să menționez că simptomele sunt adesea nespecifice și variabile. Unele persoane prezintă disconfort digestiv, altele simptome extra-intestinale.
Cele mai frecvente semne clinice includ:
- balonare, flatulență, dureri abdominale difuze
- alternanță constipație–diaree
- reflux gastroesofagian sau senzația de „stomac plin” după mese mici
- intoleranță la histamină sau lactoză
- oboseală cronică, tulburări de concentrare, insomnie
- afecțiuni dermatologice (acnee, eczeme, rozacee)
Legătura dintre disbioză și sistemul nervos se explică prin axa intestin–creier, întrtucât bacteriile intestinale pot influența nivelurile de serotonină, dopamină și GABA.Un studiu publicat în Nature Microbiology a arătat că persoanele cu depresie au o abundență scăzută de Coprococcus și Dialister, bacterii implicate în metabolismul acizilor grași cu rol antiinflamator.
De ce nu se tratează disbioza intestinală doar cu probiotice
O idee frecvent promovată online este că „probioticele refac flora intestinală”. În realitate, niciun supliment nu poate repara o disbioză fără a corecta mai întâi mediul care a generat-o.
Probioticele (tulpini vii de Lactobacillus, Bifidobacterium etc.) pot aduce beneficii temporare, cum ar fi reducerea balonării, normalizarea tranzitului, scăderea inflamației locale, dar efectul lor depinde de substratul existent și de alimentație. În absența fibrelor fermentabile (prebiotice), bacteriile administrate nu se pot coloniza.
Mai mult, flora intestinală este unică fiecărui individ. Două persoane pot răspunde complet diferit la același probiotic. De aceea, în abordarea medicală modernă, se discută despre terapie personalizată a microbiomului, care presupune identificarea dezechilibrelor prin analize specifice și intervenții integrate (dietă, prebiotice, postbiotice, ajustări hormonale și imunologice).
Probioticele sunt utile în:
- refacerea florei după antibiotic
- sindromul de intestin iritabil (IBS)
- disbioză ușoară, tranzitorie
dar nu pot substitui corectarea cauzei, mai ales în inflamații cronice, SIBO sau permeabilitate intestinală crescută. De aceea, medicina modernă se orientează spre terapia personalizată a microbiomului, bazată pe analize, dietă și restabilirea echilibrului global, nu doar pe suplimente.
Concluzie
Disbioza intestinală nu este o simplă „floră dezechilibrată”, ci o tulburare complexă care reflectă starea generală a organismului. Abordarea corectă nu înseamnă doar administrarea de probiotice, ci investigarea cauzei, echilibrarea dietei, reducerea inflamației și refacerea barierei intestinale. Probioticele pot fi parte din soluție, dar nu sunt soluția completă.
